Berliner

Berliner este o bilă de aluat dospit prăjită fără gaură, umplută cu dulceață printr-o tăietură ascunsă și pudrată cu zahăr. În Germania se mănâncă atât în jurul Revelionului (Silvester), cât și în perioada carnavalului (Karneval, Fasching). De Anul Nou, brutăriile strecoară în mod tradițional una umplută cu muștar printre cele cu dulceață, iar alegerea celei greșite este de generații un mic ritual german.

Ce este de fapt

Un aluat dospit îmbogățit cu ou, lapte, unt și zahăr, cu un praf de sare, crește, este modelat în bile și prăjit în ulei sau grăsime, nu copt. De aceea rămâne un inel pal pe la mijloc, unde aluatul a atins grăsimea fierbinte. După ce se răcește, se face o mică gaură în lateral și se injectează dulceață (clasic de fructe roșii, prune sau căpșuni) până în centru; la exterior se pudrează generos cu zahăr, uneori se glazurează în schimb.

Numele depinde de regiune: Berliner în mare parte a Germaniei, Pfannkuchen chiar în Berlin, Krapfen în Bavaria și Austria, iar Kreppel sau Kräppel în Hessa. Umplutura rămâne ascunsă, iar un Berliner bun o trădează abia la prima mușcătură.

Cum se servește

• De obicei se mănâncă întreg, cu mâna, la temperatura camerei.
• Pudrat cu zahăr cristal sau pudră, finisajul clasic.
• În jurul Revelionului și în perioada carnavalului; varianta-farsă cu muștar apare uneori prin brutării de Anul Nou.

Cum îl scrii în meniu

• Menționați glutenul (grâu), oul și laptele; aluatul îmbogățit le conține pe toate trei. Dacă se servește varianta-farsă umplută cu muștar, menționați și muștarul.
• Precizați ce dulceață se folosește; prune, căpșuni și caise sunt frecvente și merită numite.
• Spuneți dacă folosiți glazură în loc de pudrare cu zahăr; clienții fideli au adesea o preferință.
• Notați că este cel mai bun proaspăt; un Berliner de ieri devine vizibil gras, iar aluatul își pierde ușurința.