Bouillie de mil

Bouillie de mil este o cașă cu lapte, îndulcită, din mei, consumată ca masă de dimineață în Ciad. Meiul este un cereal cu bobul mic, cultivat în regiunile aride ale Ciadului, iar această cașă este una dintre cele mai simple moduri în care ajunge pe masa de dimineață. Numele este francez, reflectând limba franceză folosită alături de araba în Ciad, iar bouillie este termenul general pentru o cașă groasă fiartă. Rețetele diferă de la un bucătar la altul, așa că grosimea și gustul dulce al unui bol pot varia.

Ce este de fapt

Meiul, de obicei măcinat făină, se amestecă în apă clocotită și se fierbe până se îngroașă într-o cașă netedă. În timpul fierberii se adaugă lapte și zahăr, astfel încât cașa este cremoasă și dulce înainte de servire. Este o cașă, nu un aluat compact. Aseeda, celălalt preparat din mei din această parte a lumii, este un aluat compact și sărat, pe când bouillie este suficient de moale ca să fie mâncată cu lingura dintr-un bol. Proporțiile de mei, apă, lapte și zahăr variază mult de la un bucătar la altul, așa că un bol poate fi mai subțire, mai gros sau mai dulce decât altul.

Cum se servește

• Caldă, într-un bol, ca masă de dimineață.
• Deja îndulcită, cu zahărul gătit în cașă.
• Mâncată cu lingura, singură.

Cum îl scrii în meniu

• Numește cerealul: mei. Descrie-o ca pe o cașă, nu ca pe o pâine sau un aluat.
• Semnalează laptele, care face parte din rețeta clasică.
• Precizează că este îndulcită cu zahăr și spune dacă dulceața este fixă sau poate fi ajustată.
• Menționează că este vegetariană și nu conține grâu. Întreabă despre echipamentele comune dacă bucătăria ta mai lucrează și cu grâu sau nuci.
• Precizează dacă se servește caldă, deoarece se consumă cald.