Firfir

Firfir este un preparat etiopian din bucăți de injera rupte, amestecate cu un sos roșu condimentat, și se mănâncă cu mâinile sau cu lingura. Se face din injera rămasă, deci este o modalitate de a folosi pâinea care nu mai este proaspătă.

Ce este de fapt

Firfir se bazează pe injera, pâinea plată fermentată și acrișoară din teff, ruptă în bucăți mici. Bucățile sunt amestecate cu un sos de pastă de condimente berbere, cu ceapă călită în niter kibbeh (unt limpede condimentat) și cu apă sau supă, până când pâinea se înmoaie și capătă culoare. Există versiuni cu sau fără carne; carnea este de obicei pui, vită sau miel, tăiată în bucăți mici și gătită mai întâi în sos.

Preparatul se distinge prin baza de injera ruptă, nu printr-o tocană groasă. Doro wat este o tocană de pui servită cu injera alături, pe când firfir folosește chiar pâinea ca bază principală. Unii bucătari fac o variantă uscată, cu puțin sos, și una mai umedă, apropiată de o tocană, iar cantitatea de sos ține de preferința fiecărei gospodării.

Cum se servește

• Servit cald, pe un platou mare sau într-un bol puțin adânc, de obicei ca mic dejun sau masă ușoară.
• Se mănâncă rupând sau luând porții cu bucăți de injera, sau cu lingura, când preparatul este umed.
• Adesea însoțit de iaurt, de o garnitură de legume gătite sau de un bol mic cu berbere suplimentar pentru masă.
• Tradițional se mănâncă dintr-un platou comun, de mai multe persoane.

Cum îl scrii în meniu

• Denumește clar baza ca injera ruptă și amestecată cu sos de berbere și precizează proteina, dacă este inclusă carne, de exemplu firfir cu pui sau cu vită.
• Semnalează prezența produselor lactate, deoarece rețeta clasică folosește niter kibbeh, preparat cu unt.
• Precizează dacă preparatul se servește uscat sau cu sos și dacă este blând sau picant, cu berbere.
• Teff-ul este lipsit de gluten conform definiției obișnuite, dar meniul trebuie să menționeze dacă injera este amestecată cu făină de grâu.